Prin intermediul prevederii 2% din Codul Fiscal, contribuabilii persoane fizice au posibilitatea să direcţioneze 2% din impozitul pe venit către o entitate nonprofit înfiinţată conform ordonanţei 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

    Acest mecanism are o serie de avantaje pentru toate părţile implicate - cetăţeni, organizaţii şi stat:

• este un mecanism democratic ce contribuie la transparenţa politicii fiscale şi bugetare

• asistă organizaţiile neguvernamentale în eforturile lor de a soluţiona diferite probleme sociale

• le permite cetăţenilor să contribuie la eforturile de a rezolva diferite probleme sociale fără a genera însă un cost suplimentar

• degrevează bugetul de stat având în vedere că serviciile oferite de organizaţiile neguvernamentale sunt în general de calitate bună şi eficiente din punct de vedere al costurilor deoarece organizaţiile neguvernamentale mobilizează resurse financiare din surse diferite şi multe implică munca voluntarilor

• creează o legătură intre stat, cetăţeni şi organizaţii contribuind astfel la dezvoltarea societăţii civile şi a capitalului social

    Se creează un mecanism prin care un cetăţean poate decide modul în care sunt cheltuiţi 2% din impozitul datorat pe venit, direcţionând această sumă către o organizaţie neguvernamentală. A apărut astfel o formă de parteneriat între cetăţean, autorităţi fiscale şi sector ONG. Practic cetăţeanul spune statului modul în care vrea să fie cheltuită o parte din impozitul său.

    Atenţie, această sumă nu reprezintă o sponsorizare sau donaţie ci este în esenţă o parte a bugetului de stat care este direcţionată de către fiecare cetăţean în parte către sectorul neguvernamental. Legea este considerată de mulţi ca fiind un sprijin indirect oferit de către stat sectorului non-profit sau un model de „filantropie de tranziţie” dată fiind aplicarea ei numai în ţările Europei de Est.